,

Patriarhia Română încearcă folosirea Părintelui Iulian Prodromitul, mizând pe un efect similar celui produs cu părintele Simeon Zaharia


de Mihai-Silviu Chirilă

Printr-un comunicat. publicat săptămâna trecută pe siteul basilica.ro, semnat de conducerea Schitului Prodromu, Patriarhia Română încearcă să acrediteze ideea că la schitul românesc din Sfântul Munte Athos nu s-a întrerupt niciodată pomenirea ierarhului eretic Bartolomeu, patriarh ecumenic al Constantinopolului.

Această luare de poziție pare a fi folosită de către Patriarhie pentru a contracara efectele Sinaxei Ortodoxe Naționale, desfășurate la Botoșani cu o săptămână înainte, prin afirmația că la Schitul Prodromu totul este în ordine, viețuitorii îl urmează fără șovăire pe arhiereul ereziarh, îndemnul subliminal adresat credincioșilor români fiind acela de a-i urma, la rândul lor, pe ierarhii părtași la erezie din Patriarhia noastră.

Părinții prodromiți nepomenitori vor transmite singuri probabil publicului românesc o poziție față de afirmațiile pe care le-a publicat conducerea schitului. De aceea, nu mă voi erija eu în purtătorul lor de cuvânt. Totuși, doresc să rostesc două adevăruri trăite de mine personal, care infirmă două neadevăruri din comunicatul oficial al Schitului Prodromu.

Mai întâi, în pelerinajul pe care l-am efectuat la Sfântul Munte anul trecut, am participat personal la o Sfântă Liturghie slujită de un părinte prodromit care nu pomenea ierarhul. Slujba s-a desfășurat în dimineața zilei de 26 octombrie pe calendarul nou, pe când pe stilul vechi atoniții se pregăteau să serbeze pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, al cărei praznic a fost, cred, a doua zi. Prin această mărturie, pe care o pot proba cu toți cei din grupul de pelerini cu care am fost, împreună participanți la acea sfântă slujbă, infirm afirmația neadevărată din comunicatul conducerii schitului, potrivit căreia “niciodată în schit nu a fost întreruptă pomenirea patriarhului ecumenic Bartolomeu”.

Cea de-a doua informație neadevărată, pe care doresc să o dezmint, este cea cuprinsă în cuvintele: “Tot prin metode străine de vieţuirea creştină şi în urma unei insistente dezinformări despre recentele evenimente bisericeşti, Părintelui Iulian Prodromitul i-au fost smulse unele declaraţii prin care credincioşii sunt îndemnaţi la întreruperea pomenirii ierarhiei Bisericii, dar care sunt în totală contradicţie cu practica şi învăţătura de-o viaţă a Părintelui Iulian”.

În ziua de 25 octombrie 2016 am avut o întrevedere cu Părintele Iulian Prodromitul, pe care am filmat-o și am dat-o publicității la întoarcerea în țară. Această audiență am obținut-o în cel mai creștinesc mod, cerând binecuvântarea părintelui stareț al Schitului, care mi-a dat-o, deși l-am informat că urmează să discut cu părintele Iulian despre pseudo-sinodul din Creta. Oricine a fost la Prodromu în ultima perioadă știe că, pentru a intra la părintele Iulian Prodromitul, trebuie să ai binecuvântarea starețului schitului.

Părintele Iulian, așa cum l-am cunoscut eu, este un om extrem de lucid, de inteligent și de bine pregătit în cele ale teologiei și viețuirii duhovnicești. M-a impresionat profund desăvârșita sa cunoaștere a Sfintelor Scripturi, capacitatea de a cita pasaje din Vechiul și Noul Testament despre care cei mai mulți dintre noi, teologi sau creștini obișnuiți, habar nu avem. Un asemenea om nu poate fi victima niciunei dezinformări, așa cum afirmă comunicatul dat de conducerea schitului românesc din Sfântul Munte Athos. Când i-am cerut o opinie despre ce s-a petrecut în Creta, nici nu a găsit de cuviință să se piardă în argumentări teologice, afirmând simplu că o întrunire la care au fost invitați și eretici ca observatori și împreună rugători este prin sine eretică. Această abordare am observat că a avut-o și în alte interviuri acordate, la fel de liber și de conștient, altor ortodocși care i-au trecut pragul pentru a-l întreba despre situația din Biserică.

De altminteri, nici nu trebuie dovezi prea elaborate pentru a contracara afirmațiile apărute în comunicatul publicat de basilica.ro. Documentul se contrazice pe sine, atunci când afirmă, pe de o parte, că în Prodromu domnește liniștea, că nu există și nu au existat tensiuni, că pomenirea nu a fost întreruptă niciodată, iar pe de altă parte, că există cinci monahi care “s-au rupt din trupul obștii prin neparticiparea la viața liturgică și la viața de obște”. În realitate, “cei cinci monahi” despre care vorbește comunicatul sunt dintre cei care au întrerupt pomenirea ereziarhului latinofron Bartolomeu.

Comunicatul Schitului Prodromu, scris în limbajul de lemn al ecumenismului oficial, arată cel mult cam cât preț pot avea cuvintele “pomenirea nu provine din impunerea vreunei autorități din afara schitului…”.

Atrage atenția dorința de a prezenta poziția Părintelui Iulian Prodromitul în sens contrar spuselor acestuia, printr-o strategie asemănătoare celei folosite cu un an înainte contra părintelui Simeon Zaharia de la Mănăstirea Sihăstria. În august 2016, părintele Simeon a semnat scrisoarea preoților moldavi, adresată ÎPS Teofan, pe care la acel moment îl spovedea, în care îl rugau să se dezică de documentele din Creta. După o vizită făcută de autoritățile MMB, a apărut un comunicat al părintelui Simeon, în care acesta se dezicea de propria semnătură, afirmând că nu a știut ce a semnat. Ulterior, părintele a oferit un interviu părintelui Tihon Bivoleanu, în care reitera poziția sa contrară sinodului din Creta, după care a fost din nou vizitat de angajați ai MMB, fiind convins să retracteze și aceste spuse, pentru înregistrarea cărora temerarul ieromonah de la Petru Vodă a plătit cu liniștea și sănătatea sa.

Strategia Patriarhiei are toate șansele să fie de data aceasta lipsită de succes, iar această părere îmi este întărită de scrisoarea holografă trimisă de către Părintele Iulian Prodromitul chiar Părintelui Simeon de la Sihăstrie anul trecut, publicată de siteul Apărăm Ortodoxia pe 15 decembrie 2016, în care îl îndemna stăruitor: “Fii deci statornic în mărturisirea cea bună pe care ai dat-o întâi, împotriva celor care au trădat Biserica din interior, luând parte și semnând la Sinodul din Creta. Ține bine și neschimbat ceea ce ai primit de la Domnul, ca să poți spune acum, la sfârșitul vieții, împreună cu Sfântul Apostol Pavel: «Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit» (2Tim. 4,7). Am scris acestea cu mâna mea, ieromonah Iulian Prodromitul”.

Expresia “am scris acestea cu mâna mea” anihilează tot ce s-a scris în comunicat în legătură cu faptul că Părintelui Iulian Prodromitul “i s-au smuls declarații”.

Problema de fond, căreia i se subsumează acest comunicat, este generată de dorința Patriarhiei Române de a contracara efectele sinaxei care s-a ținut în urmă cu două săptămâni la Botoșani, a cărei rezoluție a arătat că ortodocșii români refuză pseudo-sinodul din Creta și deciziile sale, refuză ecumenismul și cer Sfântului Sinod să scoată Biserica noastră din organizațiile ecumeniste.

Luate prin surprindere, autoritățile eclesiale nu au putut reacționa în timp real pentru a împiedica desfășurarea sinaxei. Tot ce au putut organiza în grabă a fost un simpozion dedicate receptării pseudo-sinodului din Creta, la Facultatea de Teologie din București, în care, în fața unei audiențe destul de mici, apărătorii ecumenismului au afirmat că la “sfântul și mare sinod” din Creta s-a produs o afirmare a sinodalității Bisericii Ortodoxe (în ciuda faptului că, în realitate, au participat doar 10 Patriarhii, din 14)…

La rândul său, MMB a încercat să minimalizeze importanța sinaxei, prin publicarea unui articol pe Doxologia, în care se punea problema că cei ce au întrerupt pomenirea nu se află sub inspirația Duhului Sfânt, deoarece comportamentul lor nu este ireproșabil. Evident după standardele de ireproșabilitate ale MMB.

După această încercare eșuată, Patriarhia a încercat să pluseze, denigrând participarea la sinaxa națională a reprezentanților părinților aghioriți nepomenitori. Efectul scontat s-a dorit a fi crearea unei îndoieli în rândul credincioșilor, propunându-se ca model de urmat în problema ecumenistă Muntele Athos.

În paralel cu aceste încercări de discreditare a sinaxei și a atitudinii mărturisitorilor ortodocși, menite a convinge populația să nu se alăture campaniei de strângere de semnături în sprijinul Rezoluției Sinaxei de la Botoșani, la nivelul inferior, al protopopiatelor și parohiilor, se duce o campanie similară de dezinformare, prin care preoții încearcă păstrarea unei fidelități față de autoritățile eclesiale ale BOR.

La nivelul județului Neamț, de exemplu, unii preoți sunt păcăliți și păcălesc la rândul lor credincioșii că sinaxa de la Botoșani ar fi avut ca scop… “darea jos a patriarhului”, după ce anul trecut i-au mințit pe credincioși că scrisoarea adresată în august Înaltpreasfințitului Teofan are ca scop… „darea jos a mitropolitului.

Dacă tot am conceput acest articol pe mărturisiri personale în sprijinul adevărului, îmi permit să mai prezint un exemplu direct: din informațiile obținute de la credincioșii parohiei din care provin, am aflat că duminica trecută, în loc să îl predice pe Hristos de la sfântul altar, preotul meu paroh ar fi ținut un cuvânt în care le-a vorbit credincioșilor despre cum am ieșit eu din Biserică și mi-am înființat o sectă, îndemnându-i să nu aibă nimic de-a face cu mine, să nu vină la mine acasă și să nu mă primească la casa lor și, în general, să mă trateze ca pe un ciumat, pe mine și pe familia mea.

Acest kerem” pe care mi l-a adresat preotul paroh nu este probabil exclusiv rodul cugetării și voinței sfinției sale, ci și rezultatul unor presiuni uriașe din partea superiorilor săi ierarhici. Așa cum pe linie ierarhică s-a propagat și minciuna spusă de superiorii de pe la MMB cum că eu aș fi intrat în această luptă pentru că… am vrut să mă fac preot și nu am fost primit. Că nu există niciun dosar de hirotonire pe care eu să îl fi depus vreodată și pe care MMB să mi-l fi respins nu interesează pe nimeni.

Acestea sunt cu adevărat manipulări grosolane ale opiniei publice, nu declarațiile părinților aghioriți nepomenitori, despre care vorbește comentariul starețului de la Prodromu.

Întrebarea care rămâne după lecturarea articolului de pe basilica.ro este: Dacă Patriarhia Română se află într-adevăr în dreapta credință, cum se face că are nevoie să apere această dreaptă credință prin minciună, manipulare și mistificarea adevărului? Unde s-a mai văzut pe lumea asta ca adevărul să fie apărat prin minciună și dezinformare?

Vă rugăm să ne sprijiniți! Ajutorul dvs. va fi pentru continuitatea acestui portal. Click pentru detalii.



Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/07/02/patriarhia-romana-incearca-folosirea-parintelui-iulian-prodromitul-mizand-pe-un-efect-similar-celui-produs-cu-parintele-simeon-zaharia/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *