,

“Păstorii au deschis larg uşile ca să intre nestingheriţi lupii cei molipsitori si să jertfească, sa rapească şi să împrăştie oile pentru care Hristos Şi-a vărsat Sangele Sau” Arhim. Filothei Zervakos


”Numai prin smerenie, pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu, la credinţa ortodoxă, va reuşi mult dorita unire, iar nu prin consfătuiri şi dezbateri, prin dialoguri nefolositoare şi lipsite de rost, prin şedinţe zadarnice. Dacă nu vor renunţa la mândrie şi nu se vor smeri, dacă nu se vor pocăi şi nu se vor întoarce la Dumnezeu, toate străduinţele, stăruinţele, ostenelile şi eforturile pentru unire se vor dovedi zadarnice, nefolositoare, poate chiar vătămătoare, cauza şi pricina dezbinărilor, schismelor şi războaielor…

Nici un credincios creştin ortodox conştient, întreg la minte şi cu puţină frică de Dumnezeu nu va accepta vreodată unirea cu ereticii papistaşi, nesocotitori ai celor şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi ai Tradiţiei apostolice şi ai Sfinţilor Părinţi […] Să cugete bine patriarhul şi să nu se înşele crezând că unirea Bisericilor e uşoară şi că adevăraţii ortodocşi îl vor urma şi că va putea să le înşele conştiinţa încât să nesocotească lesne Sfânta Tradiţie şi Sfintele Canoane ale Sfinţilor Apostoli şi Părinţi purtători de Dumnezeu. Aceştia, ca să sprijine credinţa ortodoxă şi pe una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, s-au nevoit, s-au ostenit, au asudat, au postit, au privegheat, au suferit chinuri, prigoane, întemniţări, moarte şi vor accepta acum tradiţiile impuse de papă?

[…] Păstorii cei buni, dumnezeieştii Părinţi ai Bisericii, pentru a o păzi curată şi neprihănită de mulţimea de rătăciri şi erezii pe Mireasa lui Hristos, Biserica (aşa cum au primit-o de la Mirele Hristos), s-au nevoit, au fost huliţi, acuzaţi, întemniţaţi, prigoniţi, au suferit multe chinuri si dureri, iar unii au fost chiar omorâţi. Dar prin credinţa fierbinte in Dumnezeu şi întăriti de puterea si harul Sfântului Duh i-au izgonit departe de Biserică pe lupii cei molipsitori, ereticii, şi i-au anatemizat pentru vecie. Iar Dumnezeu i-a slăvit pe ei, pe pămant si în cer. Si cu toate că Sfinţii Parinti, păstorii cei buni si adevărati i-au izgonit departe de Biserică pe lupii cei molipsitori, eretici, Patriarhul Ecumenic Athenagora il invită pe papa cel eretic,duşmanul Bisericii Ortodoxe, calcatorul si nesocotitorul Sfintei Tradiţii, îl îmbrăţişeaza, il roagă, ii recunoaşte întâietatea, ii deschide uşa Bisericii Ortodoxe si ii zice „intră tu primul, si eu, al doilea, te voi urma cu turma mea!”. Vai, vai suflete al meu! Ofteaza plangi, jeluieşte ca odinioară Ieremia, nu pentru Ierusalimul pământesc, oraşul sangelui, care îi omora pe prooroci si ii ucidea cu pietre pe trimişii lui Dumnezeu (cf. Matei 23, 27). Plângi pentru Mireasa aleasă a lul Hristos, cea neprihănită şi desavârşită, una, sfânta, sobornicească şi apostoleasca Biserică, maica duhovnicească a creştinilor ortodocsi, cea pe care ne-au facut-o cunoscută Sfinţii Apostoli, mucenicii, proorocii, ierarhii, dascălii, sfinţii, cuvioşii şi drepţii.

Pentru aceasta plângi, căci episcopii şi păzitorii ei au adormit, iar păstorii ei au deschis larg uşile ca să intre nestingheriţi lupii cei molipsitori si să jertfească, sa rapească şi să împrăştie oile pentru care Hristos Şi-a vărsat Sangele Sau […]

Domnul însă nu doarme: „Iata, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel”(Psalmi 120, 4). Dar noi dormim. Ne-a cuprins somnul nepăsării şi dacă nu ne vom trezi, ne va da morţii celei veşnice şi vom rămâne, ca fecioarele neînţelepte, în afara cămării Mirelui. Iar lupii cei văzuţi şi nevăzuţi ne vor înghiţi. Ca să nu rămânem în afara cămării Mirelui Hristos şi ca să nu fim înghiţiţi de vrăjmaşii noştri văzuţi şi nevăzuţi, care se-nvârt în jurul nostru, să-l ascultăm pe dumnezeiescul Apostol Pavel care ne spune limpede:căci este chiar ceasul să vă treziţi din somn: noaptea e pe sfârşite, ziua este aproape; să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii (Romani 13,11-12).

Dacă îndepărtăm somnul nepăsării care ne-a cuprins şi stăm cu grijă şi luare-aminte şi cerem ajutorul lui Dumnezeu cu credinţă şi zdrobire a inimii, îl vom primi, căci puternic este Domnul şi ne va păzi pe noi şi Biserica Sa şi pe toţi vrăjmaşii noştri îi va împrăştia şi nimici. Dar ca să primim ajutorul lui Dumnezeu trebuie, pe lângă rugăciune, să fim statornici şi viteji, să mărturisim credinţa ortodoxă şi să spunem cu mult curaj celor care se grăbesc şi îndeamnă la o falsă unire şi celorlalţi prieteni ai papei şi trădători ai ortodoxiei, cuvintele acelea de aur ale înţeleptului şi Sfântului Iosif Vrienios rostite către trimişii papei:

„Incă uneltiţi în ascuns ca să ne înşelaţi pe noi, sau nu ştiţi că orice rău mare dintr-unul mic începe şi aşa se face mare şi întotdeauna amăgirea vine de la cei ce socotesc lucrurile cu indiferenţă şi din consimţământul acestora la mici greşelivenim şi cădem în cele mari. nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie, nu te vom minţi, slavă strămoşească. Nu te vom lăsa pe tine, maică evlavie. Intru tine ne-am născut, întru tine trăim şi întru tine vom adormi. Iar dacă o va cere vremea, vom muri pentru tine şi de o mie de ori”.

Să-l ascultăm şi pe Cuviosul şi Sfântul Părinte al nostru Meletie Mărturisitorul şi să aflăm ce ne spune despre cei care nesocotesc Sfânta Tradiţie:

Nu-i ascultati nici pe pustnici, nici pe preoţi, şi nici pe cei ne propovăduiesc învăţături nelegiuite, şi povăţuiesc în chipul cel rău, şi nici pe aceştia şi nici chiar pe episcopi să nu-i ascultaţi, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. Să fim lucrători, şi să cuvântăm, şi să stam împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean. Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă bine-credincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici. Pentru că a zis un mare părinte: Acolo unde este primejdie a sedespărţi cineva de la Dumnezeu, ce bine-credincios poate să stea deoparte şi să tacă, sau cu totul să se linişteasca? Pentru că tăcerea sa îl vădeşte cum că şi el se învoieşte acestor rele. Şi aceasta ne-o arată Inainte-Mergătorul Domnului şi vitejii Macabei, care pentru o mică porunca a legii s-au primejduit până la moarte şi n-au părăsit nici cea mai mică parte a predaniilor primite. Căci războiul de multe ori este lăudat şi lupta se arată mai bună decat vătămătoarea de suflet pace. Că mai bine este să stea cineva împotriva celor rău cugetători, decât să urmeze lor şi să se despartă de Dumnezeu pentru a se uni cu ei“.

Nici un creştin ortodox întreg la minte, conştient, cu putere de deosebire şi frică de Dumnezeu nu va accepta o astfel de unire mincinoasă, care ne desparte de Dumnezeul şi ne uneşte cu falşii învăţători, cu ereticii lucrători ai întunericului. Noi, ortodocşii de pretutindeni, adunaţi într-o singură limbă, într-un suflet, într-o voce şi inimă, urmaşi ai slujitorilor Cuvântului şi ai slăviţilor propovăduitori, înţelepţilor apostoli şi ai purtătorilor de Dumnezeu Părinti şi păstrători ai învăţăturilor şi tradiţiei lor, glasuim acestora: “nu primim şi nu suntem de acord sub nici un motiv…”

Vă întreb, deci, Preafericiţilor, Papa Paul al Romei şi Athenagora, Patriarh al Constantinopolului, spuneţi-mi, toate cele câte le-au statornicit ca să fie păzite cei 367 părinţi purtători de Dumnezeu adunaţi la al II-lea Sinod Ecumenic în Canonul I şi Sfintele Sinoade Ecumenice inainte de acesta sunt adevărate sau nu? Şi dacă sunt adevărate, de ce nu le urmaţi?

Invăţaţi nu de la mine, ci de la Sfinţii Părinţi care s-au adunat la cele şapte Sfinte Sinoade Ecumenice, de la dumnezeiescul Apostol Pavel, glasul lui Hristos, că dacă nu urmaţi şi nu păziţi cele câte aceştia ne-au vestit, propovăduit, sfătuit şi ne-au lăsat scris şi prin viu grai, atunci vă aflaţi sub osânda anatemei. Şi ca să scăpaţi de această osândă grea, vă povăţuieşte iarăşi însuşi Domnul nostru Iisus Hristos să vă smeriţi, să vă pocăiţi, să mărturisiţi mândria şi neascultarea voastră. Şi prin smerenie, pocăinţă, întoarcere, supunere şi ascultare de cele şapte Sfinte Sinoade Ecumenice şi de Sfânta Tradiţie, (fără dialoguri neisprăvite şi neînţelepte şi discuţii fără rost), veţi scăpa de legătura anatemei şi atunci va veni mult dorita unire”.

Singura nădejde de izbăvire din rătăciri şi erezii, din născocirile şi cursele oamenilor vicleni şi ale diavolilor este rugăciunea, pocăinţa şi smerenia

“Pentru a ne feri de cursele diavolului trebuie să priveghem şi să ne rugăm, cum spune Domnul, să fim trezvitori şi să avem grijă, cum zice Apostolul Petru, să păstrăm Tradiţia cea scrisă şi nescrisă pe care am primit-o şi ne-a fost învăţată, cum glăsuieşte Apostolul Pavel şi să păzim mărturisirea şi promisiunile pe care le-am dat la Sfântul Botez: „Mă lepăd de satana şi de toate lucrările lui si de toată slujirea lui”.

Slujirea lui satana şi cursele lui sunt când preoţii se rad, când îşi dezbracă reverenda şi rămân în pantaloni, imitându-l pe urmaşul mincinos al lui Hristos, papa si pe actorii de teatru şi dansatorii de pe scene. Şi în sfarsit, dacă vrem să ne ferim de capcanele diavolului, să învatam smerenia de la Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul si izbăvitorul sufletelor noastre. Doar aceasta ne va pazi nevătămaţi de cursele diavolului. Sfântul Antonie cel Mare, omul lui Dumnezeu, întemeietorul monahismului, a zis: „Am văzut în vedenii cursele diavolului întinse peste tot pământul şi am întrebat oftând: «care va fi scăparea noastră?» Şi am auzit voce nevăzută zicând: «smerenia!»”. Şi deoarece din cauza nepăsării şi neatenţiei suntem lipsiţi de aceasta, să ne rugăm cu credinţă, evlavie, pocăinţă şi trezvie, cu suspine şi lacrimi la dătătorul celor bune, al virtuţilor şi tuturor darurilor, să ne dea smerenie adevărată şi pocăinţă sinceră. Şi scăpând astfel de cursele întortocheate ale satanei celui viclean şi de toate uneltirile acestuia, şi izbăviţi prin smerenie şi pocăinţă, cu ajutorul şi harul lui Dumnezeu vom ajunge fără ocolişuri şi fără primejdii la limanul limpede şi lipsit de valuri al raiului şi la împărăţia şi viaţa de veci cea nesfârşită, unde vom afla odihna sufletelor noastre. Amin.

Dar poate că unii admiratori ai papei şi ai patriarhului Athenagora vor întreba: „Cine eşti tu, neînvăţatule, ţăranule, călugăre învechit care îndrăzneşti să ceri socoteală celor doi cârmuitori ai Bisericilor? Celor doi înţelepţi, infailibilului Papă Paul şi Prea Fericitului Patriarh Athenagora!” La acestea răspund: „Sunt cel mai mic şi cel mai păcătos dintre toţi şi am văzut că nu sunt nici înţelept, nici savant. Ştiu că nu cunosc nimic, doar pe Iisus Hristos răstignit pe cruce, Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, care S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte şi încă moarte pe cruce (Filipeni 2, 8), învăţându-ne smerenia şi spunând: «Invăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.» (Matei 11, 29) şi «dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim şi adevărul nu este întru noi»(Ioan 1,10).

Când Hristos spune: „Cine dintre voi vrea să fie primul, să fie mai mic decât toţi”, iar Patriarhul Athenagora zice papei: „Tu eşti primul în cinstire şi eu al doilea”, spuneţi-mi, vă rog, pe cine să aleg, să ascult, să cred? Pe Hristos, Adevărul însuşi, ori pe papă şi pe patriarh, care pe nedrept se numesc fără de păcat şi preasfinţi? Dacă ziceţi: pe cei lipsiţi de importanţă nu vă ascult şi nici nu vă cred, sunteţi amăgiţi şi vă sfătuiesc să vă pocăiţi, să mărturisiţi adevărul, că nici papa nu e lipsit de păcat şi nici patriarhul nu este preasfânt, şi trebuie să se pocăiasca, să se spovedească şi să se smerească. Daca oamenii nu au smerenie, rangurile nu îi fac desăvârşiţi şi preasfinţi, ci mândri, amăgiţi şi eretici.

De la Hristos cel smerit şi blând, Adevărul Insuşi, am învăţat să spun şi să apăr adevărul. De la Apostolul Pavel, glasul lui Hristos, am învăţat să nu discut cu lucrătorii întunericului, înainte de a cerceta. De la proorocul David am învăţat să „rostesc împotriva împăraţilor… şi am zis nelegiuiţilor, nu mai călcaţi legea, şi păcătoşilor, nu mai păcătuiţi…”. Şi de la cel mai sfânt dintre drepţii Legii Vechi, Sfântul Ioan Botezătorul, am învăţat să spun:„Pocăiţi-vă, căci împărăţia Cerurilor este aproape”.

Dar ne vor întreba cei de mai sus: „Dacă Domnul a zis «nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi», cum îndrăzneşti să îi judeci?” Dacă rosteam sau scriam papei sau patriarhului:„Eu sunt judecător şi vă voi judeca şi osândi”, atunci as fi fost călcător al poruncii lui Dumnezeu, aş fi fost vrednic de condamnat, căci nici mie şi nici altcuiva nu-i este permis să-şi judece aproapele. Dar să spui şi sa aperi adevărul, când vezi că sunt nesocotite cuvintele legile, învăţăturile, poveţele şi poruncile lui Dumnezeu, dogmele, Sfintele Canoane şi Sfânta Tradiţie, nu numai că nu este interzis, ci se şi impune să faci aceasta.

Atunci când Irod şi-a lăsat soţia legitima, si nesocotind Legea Iui Dumnezeu a luat-o pe femeia lui Filip, fratele său, cel mai mare dintre cei născuţi din femeie şi dintre prooroci,Sfântul Inainte Mergător, care locuia în pustia Iordanului, auzind acestea a părăsit pustia şi liniştea, şi s-a ridicat împotriva lui Irod, fără să-i fie teamă de puterea împărătească şi i-a spus cu curaj şl îndrăzneală: „Impărate, Legea lui Dumnezeu nu îţi permite să iei pe femeia fratelui tău!” Nu i-a zis: „Eu sunt judecător şi am venit să te judec”. I-a adus aminte de Legea lui Dumnezeu ca să-l înspăimânte şi să înceteze fărădelegea. In felul acesta, mulţi Sfinţi Părinţi din pustii şi mănăstiri, Antonie, Eftimie, Teodor Studitul şi mulţi alţii, chiar şi stâlpnicii, în vremuri şi împrejurări diferite, văzând că Biserica Ortodoxă este războită de împăraţi, arhierei, preoţi, monahi şi mireni eretici, au părăsit pustiile şi mănăstirile lor şi s-au dus grabnic în oraşe, ca ostaşi şi războinici buni şi bravi ai legiunii Domnului.

Şi, înarmaţi cu armura Duhului Sfânt, s-au ridicat împotriva împăraţilor şi stăpânilor,cercetând cu îndrăzneală rătăcirile şi ereziile, nepăsându-le de ameninţările şi chinurile tiranilor, de întemniţări şi prigoniri, preferând să moară pentru adevăr şi ortodoxie. Şi dacă nu existau astfel de luptători viteji (nu numai în pustii şi mănăstiri, dar şi în oraşe): patriarhi, arhierei, preoţi, clerici şi mireni, învăţători şi teologi, apărători ai adevărului şi ai credinţei noastre ortodoxe, care să se războiască cu minciuna şi amăgirea, cu ereziile şi ereticii, astăzi nu ar fi existat ortodoxia şi învăţătura sănătoasa.

De aceea trebuie să ne rugăm şi să-L imploram pe Atotputernicul, Preabunul, Preamilostivul si Preaîndurătorul Dumnezeul şi Părintele nostru Ceresc sa arate şi astfel de oameni luptători care să izbăvească Biserica Ortodoxă de cei care o războiesc dinăuntru şi din afară, vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi să nu ne părăsească din pricina păcatelor noastre celor multe. Să scape corabia Bisericii, care acum este înconjurată de primejdii, şi să o călăuzească drept şi fără ocolişuri la limanul liniştit şi fără valuri al raiului şi al vieţii veşnice […]

Aşa şi eu, cel mai mic şi mai păcătos, imitandu-i pe toţi aceştia, din anul 1912 şi până astăzi, timp de 52 de ani, de când am fost învrednicit cu harul lui Dumnezeu la marea treaptă a preoţiei, dându-mi seama că trebuie să am o purtare demnă de această alegere şi să nu apar nerecunoscător şi nemulţumitor faţa de Dumnezeul şi Părintele nostru Ceresc şi faţă de Maica duhovnicească, Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică, nu am încetat, cu slabele mele puteri, să mă lupt, să predic şi să mărturisesc cuvântul lui Dumnezeu, nu numai aici, în Paros, ci şi în alte insule, oraşe, sate, comune şi mitropolii ale Greciei, unde a fost nevoie şi unde m-au chemat mitropoliţii şi credincioşii fraţi creştini, dar şi în afara Greciei, în Palestina, Egipt, Arabia, sau la Constantinopol. Am scris mai mult de cinci mii de epistole ce conţineau poveţe părinteşti şi sfaturi către toţi fiii duhovniceşti pe care mi i-a dat Dumnezeu, din Grecia, Europa, America, Africa şi Australia şi către credincioşii fraţi creştini. Am scris epistole de povăţuire către împăraţi nelegiuiţi, către patriarhi, preşedinţi, arhierei, nu pentru a-i judeca şi condamna, ci din dragoste pentru aceştia“.

 

Arhim. Filothei Zervakos, Marturisirea credintei ortodoxe. Testament duhovnicesc, Ed. Egumenita, Bucuresti

 

SURSA:    http://www.cuvantul-ortodox.ro/cuviosul-filotei-zervakos-se-impune-sa-spui-adevarul-cand-e-nesocotita-sfanta-traditie/



Sursa:
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/09/13/pastorii-au-deschis-larg-usile-ca-sa-intre-nestingheriti-lupii-cei-molipsitori-si-sa-jertfeasca-sa-rapeasca-si-sa-imprastie-oile-pentru-care-hristos-si-a-varsat-sangele-sau-arhim-f/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *