,

Pățania unui procuror care l-a acuzat pe Sfântul Nectarie – Altarul Athonit


Ascultați ce a pățit un procuror care l-a acuzat pe Sfântul Nectarie:

În textul cutremurător de mai jos veți citi ce a pățit un procuror care l-a acuzat pe nedrept pe Sfântul Nectarie.

Sfântul Nectarie a primit multe clevetiri de la un cunoscut procuror din vremea sa, care îl acuza de lucruri foarte rușinoase și imorale, precum și de la arhiepiscopul mason al Atenei, Meletie Metaxakis, viitor patriarh ecumenic și patriarh al Alexandriei.

Merită să citiți istorisirea de mai jos.

Este adevărat că Dumnezeu a îngăduit ca Sfântul Nectarie să treacă prin multe mâhniri și amărăciuni. Cu toate că lucrarea sa a fost făcută cu frică de Dumnezeu, totuși mulți oameni răi, organe ale diavolului, spuneau că Sfântul este fățarnic și toate pe care le face sunt niște fățărnicii. Au ajuns până acolo, încât să-l clevetească pentru fapte imorale și să spună că Mănăstirea sa ajunsese loc de desfrânare. Au răspândit peste tot că monahiile nășteau copii nelegitimi și apoi îi aruncau în fântână.

O oarecare femeie din Eghina, pe nume Kerou, avea o fiică de 16 ani cuminte, modestă și cu frică de Dumnezeu. Mama ei însă, având mania persecuției, mereu o chinuia și de multe ori a vrut chiar s-o omoare. Această făptură nefericită a aflat scăpare la Mănăstirea Sfântului Nectarie. Sfântul, fiind compătimitor, a primit-o și o ocrotea.

Mama copilei însă nu a suportat asta și a început să-l clevetească pe Sfântul. A depus și o plângere la procuratură împotriva lui. A doua zi, procurorul, luând plângerea femeii, și însoțit de doi polițiști, a mers la Eghina, la Mănăstire. A forțat poarta, în ciuda regulamentului Mănăstirii, și a intrat direct în camera Sfântului. Monahiile s-au tulburat și au început să plângă. Episcopul s-a ridicat cu obișnuitul său zâmbet, voind să-i primească, dar procurorul, turbat de furie, l-a întrebat pe Sfântul, care avea atunci șaptezeci și cinci de ani:

– Bre, călugăre ticălos, unde sunt copiii pe care-i faci? (A urmat apoi o frază foarte rușinoasă). Asta faci tu aici?
Apoi l-a prins de rasă și l-a amenințat, spunându-i:

– Îți voi smulge barba fir cu fir.

Sfântul nu a scos nici un cuvânt. Numai cu mâna arăta în sus și spunea:

– Vede Dumnezeu. Știe Dumnezeu.

Și într-adevăr, există un ochi drept care le vede pe toate. După o săptămână nelegiuitul procuror s-a îmbolnăvit grav. Avea dureri înfricoșătoare. Mâna cu care l-a prins și l-a bruscat pe Sfânt, i s-a uscat. Atunci a conștientizat ce făcuse și a cerut să-l ducă înaintea Sfântului ca să-și ceară iertare. Și într-adevăr l-au dus, iar el, împreună cu femeia sa, a căzut la picioarele Sfântului, cerând să-i fie milă de el. Sfântul s-a rugat mult la Dumnezeu. Fericitul era fără răutate și îndelung răbdător. L-a iertat din toată inima sa. Dar după doi ani i-au tăiat mâna procurorului, acea mână care îl prinsese de guler pe Sfântul și-l amenința. Cu toate acestea, Mănăstirea Sfântului a progresat, obștea s-a mărit, adăugându-se multe tinere cultivate. A devenit un centru duhovnicesc care odihnește și luminează sufletele oamenilor.

Articol relatat de portalul marturieathonita.ro



Sursa: http://www.altarulathonit.com/patania-unui-procuror-care-l-a-acuzat-pe-sfantul-nectarie/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *