,

Despre Sfânta Tradiție (ΙΙΙ)


60. Ce conditie se cere pentru ca un adevar de credinta sa fie formulat in Dogma ?

Adevarul de credinta trebuie sa fie cuprins in Descoperirea dumnezeiasca, adica in Sf. Scriptura si in Sf. Traditie.

61. Cand Sinoadele ecumenice nu se mai aduna, cum deosebim invatatura adevarata de cea mincinoasa ?

De la ultimul Sinod ecumenic (787) pana astazi, oamenii invatati ai Bisericii Ortodoxe au cercetat cu atentie Sf. Scriptura si Sf. Traditie si au scos din ele invataturile folositoare si ade- varate pe care totdeauna le-au infatisat, in opozitie cu cele mincinoase. Aceste invataturi adevarate au fost, apoi, aprobate in cea mai mare parte de Sinoadele Bisericilor Ortodoxe care le-au formulat in Marturisiri de Credinta, calauze vrednice de toata increderea. In clipele grele ale vietii Bisericii, Sinoadele a toata Ortodoxia sunt crainicii adevarului dumnezeiesc. Cand imprejurari deosebite impiedeca adunarea unor astfel de Sinoade, este de ajuns consimtirea tuturor Bisericilor Ortodoxe, la primirea unui adevar de credinta, sau de viata, pe temeiul sigur al Sf. Scripturi si al Sf. Traditii.

62. Care e datoria noastra principala fata de Sfanta Traditie ?

Sa pastram cu sfintenie si neatins cuprinsul ei la fel cu acela al Sf. Scripturi, asa cum au facut Parintii din cele mai vechi timpuri. Iata sfatul Sf. VASILIE CEL MARE in aceasta privinta: “Unele dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica le avem din invatatura scrisa, pe altele insa, le-am primit din Traditia Apostolilor, transmise in taina. Amandoua aceste categorii au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvant impotriva acestora, pentru ca nimeni nu cunoaste cat de cat asezamintele bisericesti. Daca am incerca sa inlaturam obiceiurile nescrise, ca neavand mare importanta, nu ne-am da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale; mai mult, am restrange propovaduirea la numele ei gol. De pilda, (ca sa pomenesc lucrul cel dintai si foarte obstesc), cine a invatat prin scris, ca acei care nadajduiesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa se insemne cu semnul crucii? Ce scriere ne-a invatat sa ne intoarcem spre Rasarit atunci cand ne rugam ? Ce sfant ne-a lasat in scris cuvintele de chemarea Sf. Duh pentru prefacerea painii Euharistiei si a Paharului binecuvantarii ? Nu ne multumim cu cele pe care le mentioneaza Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri inainte, altele pe urma, ca avand mare putere pentru taina si pe care le luam din invatatura nescrisa. Noi binecuvantam apa Botezului si untdelemnul Ungerii, ba inca si pe cel ce se boteaza. Din ce scrieri ? Nu din Traditia tacuta si tainica ? Ce cuvant scris ne-a invatat ungerea insasi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelalte cate sunt in legatura cu Botezul, lepadarea de satana si de ingerii lui, din ce scriere sunt ? Nu sunt, oare, din aceasta invatatura pe care Parintii nostri au pastrat-o sub tacere, fara iscodire, ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a maretiei sfinte a Tainelor ?La fel Apostolii si Parintii care au stabilit la inceput cele in legatura cu Biserica, au pastrat taina lor in ascuns si in tacere demnitatea lor…”. Iar Sf. IOAN DAMASCHIN, zice – “in Sf. Scriptura, nu se pomenesc cele intamplate la moartea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu Maria. Dar acestea se istorisesc in cea mai veche si adevarata Traditie, care ne spune ca in momentul slavitei ei adormiri, toti Sfintii Apostoli, care colindau lumea in vederea mantuirii, s-au adunat la Ierusalim venind prin vazduh. Aici ei au avut o viziune cu ingeri si au ascultat melodia dumnezeiasca a puterilor ceresti etc.”

Botezarea copiilor mici e o traditie apostolica. Aceste lucruri se stiu prin grija aleasa si evlavia calda cu care le-a pastrat Sf. Traditie si pe care, la randul nostru, se cuvine sa le pazim cu aceeasi grija si evlavie spre a le da mai departe celor ce vor veni dupa noi.

63. Care sunt conditiile sau semnele adevaratei Traditii?

Iata cum lamureste VINCENTIU DE LERIN aceste semne: “In Biserica Universala trebuie mare grija, ca acel lucru sa-l tinem, care a fost crezut pretutindeni, totdeauna» de toti… Lucrul acesta va fi asa, daca urmam universalitatea, vechimea si consensul. Vom urma universalitatea in chipul acesta, anume, daca marturisim ca singura aceasta credinta este adevarata, pe care intreaga Biserica o marturiseste pe pamant» Vom urma vechimea daca nu ne departam deloc de acele intelesuri, pe care se stie ca le-au practicat sfintii inaintasi si Parintii nostri. Vom urma si consensul, daca chiar in vechime, tinem definitiile si parerile tuturor sau aproape ale tuturor preotilor si invatatorilor deopotriva”. Traditia trebuie sa vina de la Apostoli. Asa intelegem vechimea ei. Ea trebuie sa fi fost totdeauna si pretutindeni in Biserica, fara schimbare.

64, Prin ce mijloace statorniceste Biserica adevarurile de credinta dezvoltate de-a lungul Traditiei ?

Biserica statorniceste aceste adevaruri prin hotararile (canoanele) Sinoadelor ecumenice si prin Cartile simbolice. Definitiile date de Sinoadele ecumenice ies dintr-un material bogat

framantat de Traditie, zeci sau sute de ani, pana in momentul cand Biserica, prin imputernicitii ei oficiali, desprinde cu ajutorul Duhului Sfant, adevarul din dezbateri, ca aurul in cuptor, si-l infatiseaza in definitii sau formule care devin obligatorii pentru toti credinciosii. Pentru Biserica Ortodoxa sunt obligatorii definitiile celor sapte Sinoade ecumenice: I la Niceea (325), II la Constantinopol (381), III la Efes (431), IV la Calcedon (451), V la Constantinopol (553), VI la Constantinopol (Trulan: 681), VII la Niceea (787). Cartile simbolice sau Marturisirile de credinta au aparut in Biserica Ortodoxa din cauza intreruperii Sinoadelor ecumenice de la 787 incoace. Marturisirile de credinta lamuresc intrebarile noi care s-au ivit in viata Bisericii si le desleaga cu ajutorul Sf. Scripturi si al hotararilor Sinoadelor ecumenice sau locale, in duhul celei mai curate Traditii. Asemenea Marturisiri de credinta sunt: aceea a Mitropolitului PETRU MOVILA, numita “Marturisirea Ortodoxa”, inchegata si formulata definitiv la Sinodul de la Iasi (1642); “Marturisirea Patriarhului Dosoftei”, care se numeste si “Pavaza Ortodoxiei” si care e tot una cu “Marturisirea Patriarhilor Ortodocsi” ; ea e, de fapt, lucrarea Sinodului de la Ierusalim din 1672; “Marturisirea lui Mitrofan Critopuios” si altele .

Pentru importanta, rasunetul si neintrerupta ei actualitate fata de papalitate, merita sa fie trecuta in randul Marturisirilor de Credinta si “Enciclica Patriarhilor Ortodocsi” de la 1848 .

65. Ce este un sinod ecumenic?

Un sinod ecumenic este adunarea conducatorilor legitimi ai intregii Biserici dreptcredincioase, pentru statornicirea, limpezirea si intarirea invataturilor si normelor de viata ale Bisericii.

66. Care este originea tinerii Sinoadelor ecumenice?

Originea tinerii Sinoadelor ecumenice se ridica pana la Sf. Apostoli, care au tinut un Sinod la Ierusalim in anul 50, unde lucrand sub paza si impreuna-lucrarea Sfantului Duh (Fapte XV, 28), au luat hotarari de credinta si reguli de viata crestina cu putere si obligatie pentru toti credinciosii, asa cum se vede in Faptele Apostolilor (XV, 1-29).

67. Pe cine infatisau Sf. Apostoli adunati in Sinod ?

Ei infatisau pe insusi Domnul Iisus Hristos, Capul nevazut al Bisericii, asa cum ni se spune in cuvintele: ” Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta si cine se leapada de voi, de Mine se leapada; iar cel ce se leapada de Mine, se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca X, 16). Ca trimisi ai Domnului Iisus Hristos, Apostolii lucrau sub obladuirea Sf. Duh, cum ne adevereste Sf. Scriptura: “Si eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va da voua, ca sa ramana cu voi in veac, Duhul adevarului, pe care lumea nu-l poate primi, ca nu-L vede pre El, nici il cunoaste pre El; voi il cunoasteti, caci cu voi petrece si intru voi va fi” (Ioan XIV, 16, 17).

68. Cui a incredintat Mantuitorul conducerea Bisericii dupa inaltarea Sa la Cer ?

Dupa inaltarea Sa la cer, Mantuitorul a incredintat conducerea Bisericii Sale Sfintilor Apostoli, asa cum spune El insusi: “Precum M-ai trimis pe Mine in lume si Eu i-am trimis pe ei in lume” (Ioan XVII, 18). “Si apropiindu-se de Iisus, le-a grait lor zicand: “datu-M-s-a toata puterea in cer si pe pamant. Drept aceea mergand invatati toate neamurile, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh, invatandu-i pre dansii sa pazeasca toate cate am poruncit voua; si iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor” (Matei XXVIII, 18-20). Cand li se arata, in ziua invierii, Mantuitorul spune Apostolilor: ” Pace voua precum M-a trimis pe Mine Tatal si Eu va trimit pe voi; si acestea zicand a suflat si a zis lor: “Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele, li se vor ierta si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan XX, 21-23).

69. Ce fel de puteri a dat Mantuitorul Apostolilor si urmasilor lor in Biserica?

Mantuitorul a dat Apostolilor puterea de a invata, adica de a propovadui adevarul Cuvantului lui Dumnezeu, puterea de a sfinti, adica de a imparti credinciosilor harul lui Dumnezeu si puterea de a conduce, adica de a pastori, a povatui si a judeca pe crestini, asa cum putem vedea din Sf. Evanghelii (Matei XXVIII, 18-20; Ioan XX, 21; Luca IX, 1-2).



Sursa: http://marturieathonita.ro/despre-sfanta-traditie-%CE%99%CE%99%CE%99/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *