,

Răspunsul ortodox către Mitropolia de Pireu despre caracterul obligatoriu al canonului 15 al Sinodului 1-2 Constantinopol – STRANA ORTODOXA


Pr. Efthimios Tricaminas a scris o carte prin care arată caracterul obligatoriu al canonului 15 al Sinodului 1-2 Constantinopol, din 861.

Mitropolia de Pireu face o analiză critică, din păcate atât de greșit interpretată și cu atâtea inexactități, încât pr. Eftimie a fost determinat să alcătuiască un răspuns ortodox către Mitopolie. Cuvintele de mai jos reprezintă o selecție de idei extrase din acest răspuns de către părintele Alipie din Kapsala.
”1. Credeți (dvs., Mitrop. de Pireu n.trad.) că, pentru a ne îngrădi de eretic, este obligatoriu ca un Sinod să fi condamnat deja erezia și pe eretic. De asemenea spuneți că ar fi facultativ și nu obligatoriu canonul 15 al Sin. I-II. În același timp recunoașteți că ecumenismul este panerezie. La toate acestea nu aveți nici o dovadă biblică, patristică, sau canonică, încercând să vă sprijiniți ceea ce credeți în mod rațional. Introduceți în acest fel altă învățătură pentru poziția credincioșilor în vreme de erezie, învățându-i să nu pună în practica învățătura Bisericii ci să-i urmeze pe minciuno-episcopi, numai să nu facă schismă. Trebuie să înțelegeți că prin război din condei sau cu cartușe oarbe nu mor vrăjmașii credinței, ci este nevoie de conștiință mărturisitoare și mărturisirea adevărului pusă în practică. Scop al ecumeniștilor este tocirea conștiinței mărturisitoare a ortodocșilor.
2. Biserica Pireului este membru al CMB (în cadrul Bisericii Greciei). Mitropolitul Serafim, în Duminica Ortodoxiei a anatematizat pe protestanți, membrii ai CMB. Dacă spuneți că nu aparțineți CMB, nu respectați regulamentul, instituția Bisericii. Pentru că, doar atunci nu se adună cineva în drumul eretic cu episcopul, atunci când nu are comuniune cu el, nici cu cei ce sunt în comuniune cu el, conform cu învățătura ortodoxă a Bisericii. Dacă spuneți că nu aparțineți CMB, atunci trebuie să vă justificați asta d.p.d.v. biblic și canonic, pentru că înșivă ați spus că Scriptura și Canoanele reprezintă cel mai înalt îndrumător și cea mai sigură cale în viața Bisericii.
3. Patriarhul ecumenic Bartolomeu împreună cu alți patriarhi a făcut Sinod și a afurisit pe teologul Nikolaos Sotiropulos, dând dreptate Arhiepiscopului Australiei, Stilianos Halkianakis; (Teologul amintit declarase public că Bartolomeu este cel mai mare eretic al tuturor timpurilor, și Arhiep. Stilianos Halkianakis marturisește erezia cu capul descoperit, că adică Hristos nu a fost fără de păcat, că Sfânta Scriptură e o făcătură și că omul provine din maimuță). Bănuiesc că acceptați această decizie. Altfel, dacă recunoașteți nevinovăția lui Sotiropulos și sunteți în comuniune cu el, atunci sunteți și dvs. sub condamnare canonică, pentru că ,,cel ce are comuniune cu cel excomunicat, este scos din comuniune (can. 2- Sinodul local din Antiohia). Vă rugăm să ne răspundeți: care sunt hotarele ascultării în această situație, Episcopul eretic își conduce sau nu turma spre râpă ? (Mat. 15,14). Oile cuvântătoare, atunci când înțeleg că Episcopul lor este orb, mai sunt datoare să-i dea ascultare?
4. Ați scris la începutul cărții dvs. că ereziile au dus la pierdere multe suflete. Spuneți că ecumenismul este panerezie și în același timp îndemnați creștinii să stea împreună cu ecumeniștii până la o decizie sinodală. Învățați de asemenea că oile turmei cuvântătoare nu se vatămă de erezia episcopilor, de vreme ce nu sunt de acord cu ea. Dacă nu se vatămă, ce nevoie mai au de decizia sinodală pentru a se mai îngrădi de erezie?
5. Prezența noastră în CMB este adevărat ecumenism. Dvs. ați acceptat facultativitatea canonului 15 fără să cercetați și fără să ne arătați dovezi din scrierile Sfinților Părinți. În Ortodoxie există un singur fel de unitate: unitatea de credință, adică să fim una, din acest punct de vedere. Este trist să vă vedem vorbind despre unitate, fiind în comuniune cu episcopi eretici în timp ce numiți ecumenismul panerezie.
6. Una din înșelăciunile ecumenismului este unitatea în jurul episcopului (episcopocentrism), și nu în jurul Mântuitorului Hristos (Hristocentrism). Orice interpretare vom da canonului 15, dacă nu este în acord cu Sfânta Scriptură este greșită. Va trebui să ne dovediți că noi suntem cei care am intrerpretat greșit canonul. a) Cum de ați procedat la anatematizarea ecumenismului fără condamnare sinodală? b) Ce noima are această condamnare care este contrazisă de fapte? (Mitrop. Serafim de Pireu este în comuniune cu Ecumenismul prin pomenirea membrilor Sinodului Bisericii Greciei); ,,Vrăjmaș al lui Dumnezeu este, nu doar ereticul, ci și cel ce stă în comuniune cu el!” (Sf. Ioan Gură de Aur-Sf. Teodor Studitul –PG. 99,1045).
7. Episcopii sunt păzitorii credinței, și deși se adună în continuu în sinoadele locale, niciodată nu au condamnat Ecumenismul deși aceasta ar fi trebuit să fie prima lor grijă, contribuind astfel la înrădăcinarea ereziei în Biserică. Ortodoxia unui sinod ne-o arată, nu mulțimea participanților, ci adevărul hotărârilor luate.
8. Spuneți că trebuie să existe sfinți părinți și în zilele noastre care vor condamna erezia, iar noi pe aceștia îi vom urma. De vreme ce nu există acești sfinți părinți nu avem decât să rămânem în comuniune cu ecumenismul (erezia)? A fi următori Sfinților Părinți nu înseamnă să ne raportăm doar la părinții contemporani, ci să punem în practică ceea ce au făcut și ce au învățat Sfinții Parinți ai Bisericii din toate timpurile. Părinții întotdeauna, urmând învățăturile Sfinților de dinaintea lor, au condamnat ereziile și ereticii din vremea lor așa cum vedem și în hotărârile Sinoadelor Ecumenice 7 9. Patriarhii ecumeniști Atenagoras și Dimitrios i-au urmat pe eretici, iar Bartolomeu i-a numit pe Sfinții Părinți care au condamnat papismul (Sf. Fotie, Grig. Palama, Marcu al Efesului etc.), ,,victime ale șarpelui începător al răutății (diavolului)”.
10. Spuneți că nu poate orice creștin să deosebească cine este și cine nu este eretic, ci trebuie ca mai întâi să se facă Sinod care să identifice erezia și apoi vom vedea ce vom face cu episcopii eretici. Deasemenea mai spuneți că ,,diagnosticarea ereziei doar Sfinții o pot face”. Prin ceea ce susțineți vă contraziceți singur: ați diagnosticat deja ecumenismul ca panerezie; Mitropolitul dvs. – al Pireului n.n. – a anatemetizat pe ecumeniști, însă comuniunea nu o întrerupeți pentru că aceasta costă! Cuv. Nicodim Aghioritul nu este de acord cu dvs., pentru că zice: ,, Cei ce au episcopi eretici trebuie să se îngrădească de ei înainte de Sinod, în timp ce dvs. vă problematizați dacă după Sinod veți face sau nu ascultare de această hotărâre. Ce nevoie mai avem de acest diagnostic dacă și dupa acesta tot nu știm ce să facem? Sfintele Canoane și Sfinții niciodată nu ne-au spus că trebuie să existe vre-un diagnostic pus de Sfinți sau de Sinoade. Nu ați înțeles încă adevăratul scop al întreruperii comuniunii, care este: a) Problema mântuirii pentru fiecare creștin (apărarea sufletului său atunci când păstorul lui a devenit lup), și b) Îndepărtarea ereticilor din Biserică. E de râs ceea ce se înțelege prin explicațiile dvs. facultative: adică, pe de o parte Sfinții să numească pe eretici lupi și șerpi, iar pe de alta să-și îndemne oile să rămână împreună cu aceștia! Vă contrazice Sf. Ap. Ioan Teologul care zice că ,,nici bun venit să nu-i ziceți!”(2 Ioan, 10). Adică, constatarea ereziei de către orice creștin este suficientă pentru întreruperea comuniunii. Vă contrazic toți Sfinții care au numit lupi și șerpi pe eretici, nu datorită vre-unei hotărâri sinodale, ci datorită învățăturii eretice.
11. Scrieți: ,,Canoanele 13 și 14 ale Sin. I-II spun că este nevoie de hotărâre sinodală asupra abaterilor etice ale episcopului, înainte de a se întrerupe comuniunea cu acesta, așadar cu atât mai mult atunci când este vorba despre căderea episcopului în erezie. Chiar dacă nu este scrisă în canonul 15, acest lucru este de la sine înțeles”. Aici canonul spune cele dimpotrivă: îngrădirea se face înainte de condamnarea sinodală a episcopului, iar dvs. spuneți că este necesară condamnarea sinodală inainte de întruperea comuniunii. Atunci, ce fel de întrerupere a comuniunii se va face după condamnarea sinodală a episcopului de vreme ce sinodul va hirotoni un alt episcop? Sf. Grig. Teologul scrie că atunci când a mers în C-nopol a găsit poporul fără episcop, deși exista episcopul eretic al vremii, și toate lăcașele erau în mâna lui.
12. Atunci când se face un sinod local cine ne poate spune dacă este sfânt sau tâlhăresc? Poate, creștinul de rând? Conform spuselor dvs. acesta nu poate diagnostica erezia! Va putea diagnostica un Sinod? Așteptați, poate, să se condamne ereticii ecumeniști pe ei înșiși?
13. În perioada iconomahiei s-au făcut patru sinoade locale, două împotriva icoanelor și două pentru. Cine ne va spune care sinod este ortodox și care nu? Ortodocșii nu gândeau atunci așa cum gândiți dvs. acum, nici sfinții de atunci nu făceau referiri la vre-un sinod pentru a-și sprijini poziția credinței lor. Chiar și după Sin. VII Ecum. Sfinții nu se sprijineau pe hotărârile luate la acest Sinod deoarece nu fusese încă confirmat ca Sinod Ecumenic, ci s-au împotrivit ereziilor bazându-se pe cuvintele Sfinților Ioan Hrisostomul, Vasile cel Mare, etc. Deasemenea, așa cum se vede în Procesele Verbale ale Sinodului VII Ecumenic, Episcopii care au venit pocăindu-se pentru șederea lor în comuniune cu erezia pentru a-și putea păstra tronurile, justificându-și în diferite feluri frica de a mărturisi adevărul (Grigorie al Neocezareei, Vasile al Ancirei și alții), nu și-au dezvinovățit comuniunea lor cu erezia iconomahă prin referirea la hotărârea luată de cei 348 de episcopi la sinodul din Ieria, care a avut loc în 754 și care a hotărât că icoanele sunt idoli, și de aceea trebuiesc distruse pentru a nu mai fi închinate de popor. Acești episcopi, în timpul judecării lor sinodale în anul 787 în fața Sfântului Tarasie, nu au aruncat vina pe cei 348 episcopi care luaseră decizia sinodală, ci au socotit înșelarea ca fiind a lor personală, cerându-și iertare și marturisindu-și prin semnătură greșeala în fața Sinodului. Astăzi Patriarhul Bartolomeu spune că dialogurile și rugăciunile împreună și toate documentele semnate împreună sunt Hotărâri Sinodale.
Întrebăm: 1) Arhiepiscopul Australiei Halkianakis, care a spus că omul se trage din maimuță, că Hristos nu a fost dintru început fără de păcat, că Sfânta Scriptură este o făcătură, șamd. Mai avem nevoie de cercetări speciale referitoare la această temă ca să înțelegem că acesta este eretic, pentru ca abia apoi să vedem dacă-l putem urma sau nu? Sau pentru a continua să rămânem în CMB? Sau pentru recunoașterea tainelor ereticilor fără ca aceștia să vină la Ortodoxie? Așadar, vom face ascultare de Biserica Greciei care a acceptat toate acestea?
14. Pomenirea episcopului înseamnă comuniunea de credință cu acesta. Pomenind un minciuno-episcop ne molipsim de erezie, devenind eretici, deci ,,vrăjmași ai lui Dumnezeu”, după cum zice Sf. Ioan Gură de Aur; Sinodul Panortodox din 1848 socotește pe popor ca fiind păzitorul Credinței. Dvs. însă, scrieți că poporul este incompetent și nepregătit pentru acest lucru, neavând cunoștințele necesare despre ale Credinței. Așadar, pe cine mai așteptați să vină să-i judece pe ecumeniști? Așteptați, poate, să se judece ei, pe ei înșiși?
15. Spuneți despre Canonul 31 Apostolic că nu dă dreptul oricărui creștin să judece pe episcopul său;
Dimpotrivă, canonul îl pune în siguranță pe creștin și îl face responsabil, așadar și vinovat dacă rămâne în părtășie cu un astfel de episcop.Prin explicarea facultativă pe care o dați canonului 15 al Sin. I-II, ajutați la înrădăcinarea ereziei în Biserică, dărâmând astfel ultimul bastion al credinței – poporul ortodox.
16. Întrebați: cine are competența de a judeca un episcop? Vă răspund: Eu, pentru siguranța mea personală, pentru a nu participa la erezia în care se află cei ce sunt în comuniune cu acesta. Responsabilitatea mea personală este adeverită: a) De Sfânta Scriptură care-mi zice să fug de el și să nu mă las condus de dânsul pentru că, orb fiind el, vom cădea amândoi în râpă; b) De Can. 15 al Sin. I-II, si de Can. 31 si 33 Apostolice, ș.a.m.d.; c) De învățăturile tuturor Sfinților Parinți care ne învață să fugim de păstorii mincinoși.
Din păcate, confundați problemele de credință cu celelalte feluri de probleme; este vizibil că protejați în mod nepatristic așazisul caracter facultativ al canonului 15; desființați întreruperea pomenirii ereticului, lăsată de Biserică credincioșilor ca mijloc de apărare împotriva ereziei, datorită consecințelor care pot rezulta, dar și pentru că acest lucru presupune jertfă. Oricât de neplăcut veți socoti și oricât de deranjat vă veți simți, acest paragraf al canonului 15, constituie acrivia în problemle de credință pe timp de erezie, întrucât este în acord cu Sfânta Scriptură și cu Sfinții Părinți.
17. Mărturisiți că, Canoanele sunt obligatorii, cu excepția doar a canonului 15, al Sin. I-II. De ce nu faceți, atunci, referire la canonul 3 al Sin. III Ecumenic, care i-a îndreptățit pe credincioșii care au întrerupt comuniunea cu Nestorie înaintea condamnării lui sinodale, motiv pentru care au fost și caterisiți de către acela? Mai sunt încă două canoane care arată obligativitatea canoanelor: 33 Apostolic, care cere ca, pe clericul care vine din altă eparhie, după ce prezintă actele oficiale de cleric orthodox, să fie cercetat și în detaliu în privința ortodoxiei credinței sale, și abia după aceea să fie primit în comuniune bisericească. Mai avem și can. 17 al Sf. Nikifor Mărturisitorul care permite plecarea monahului din mănăstirea de metanie atunci cănd starețul este eretic.
18. Spuneți că Sfânta Scriptură și Sfănta Tradiție se completează una pe alta. Aceasta este greșit. Sfănta Scriptură este desăvârșită, nu se cumpletează prin Tradiție, ci se explică și se exprimă prin Aceasta. Dacă Sfânta Scriptură se completează, înseamnă că are lipsuri.
19. Sfinții spun că creștinii nu au nici o justificare dacă nu fug imediat din comuniunea cu episcopul eretic, deoarece își pun în pericol mântuirea. Sfinții Apostoli prin Canoanele lor ne poruncesc să ne îndepărtăm de păstorii care ne vatămă sufletește, iar dvs. spuneți că, discernământul de a diagnostifica erezia este un drept doar al episcopilor, care singuri au dreptul de a judeca pe episcopul încriminat. Însă Sf. Ignatie Teoforul în epistola catre Efeseni scrie: ,,fiecare om a primit de la Dumnezeu posibilitatea de discernământ, și va fi învinovățit dacă va urma vreun păstor mincinos”. Dvs. explicați că, în acest loc, Sfântul vorbește doar despre creștini harismatici. Vă întrebăm: Sfăntul nu este interesat și de mântuirea altor creștini? Și de ce, mă rog, Sfîntul nu-i sfătuiește pe acești harismatici să-i învețe și pe ceilalți creștini, care nu au această harismă,ca și aceia să se poată mântui? Adică, prezentați pe Sfântul Ignatie ca fiind interesat doar de măntuirea câtorva oameni? Dacă privim în mod logic, Sfântul trebuie să fi fost interesat de cei mulți care au nevoie de îndrumare, deoarece sunt în pericolul venit prin păstorul eretic. Dvs. învățați creștinii să rămână în comuniune cu minciuno-păstorii, în timp ce Sfântul îi numește pe păstorii eretici lupi, învățându-i să fugă de ei și de orice episcop care strică învățătura ortodoxă printr-o învățătură mincinoasă (precum blasfemiile ecumeniștilor de astăzi) pentru a nu ajunge în iad împreună cu cei ce rămân în comuniune cu ei. Nu găsim nici măcar un singur loc în învățăturile Sfinților Părinți sau în Sfintele Canoane în care să fie justificate rămânerea creștinilor lângă eretici. Sf. Vasile cel Mare spune: ,,trebuie să ne ferim de comuniunea cu ereticii necondamnați, și de cuvintele lor ca de otravă ucigătoare de suflet”.
20. Prezentați pe Sf. Vasile ca pe unul care îndruma pe toți creștinii din Imperiul Bizantin să nu aibă comuniune cu ereticii. Această afirmație este greșită. Sf. Vasile nu avea încă cinstea și slava de care se bucură astăzi. Spuneți că Sf. Vasile avea îndrumar nemincinos hotărârile Sin. I Ecumenic. Să înțelegem că Sfântul nu avea harisma mărturisirii-discernământului, a explicării Scripturilor și luminarea Duhului Sfânt? Dimpotrivă, chiar de n-ar fi existat hotărârile Sinodului, aceiași poziție ar fi avut-o împotriva eresurilor. Dvs. caracterizați Ecumenismul ca panerezie fără să mai așteptați să v-o mai spună Sinodul. Dacă vreun Sinod ar legifera Ecumenismul cred că vă veți împotrivi acestei hotărâri. Sf. Vasile s-a luptat împotriva pnevmatomahilor, care au fost condamnați după trecerea lui din viață, la Sin. II Ecum. Sfântul a învățat să fie anatematizați toți câți spun că Sfântul Duh este zidire, fără să fi existat vre-o hotărâre Sinodală în ceastă privință. Nu numai că nu avea comuniune cu cacodocșii ci i-a și anatematizat, și chiar a cerut de la episcopii din Apus să ajute la constituirea unui Sinod Ecumenic, sprijinindu-se pe Credința Ortodoxă, Sf. Scriptură și Sf. Tradiție.
21. Arienii și semiarienii au făcut șaptesprezece sinoade (după cum ne arată practicalele Sinodale), pentru a anula Sin. I Ecumenic. Deși Arie era anatematizat, totuși din porunca Împăratului și cu mărturiile mincinoase, a ieșit hotărâre să liturghisească împreună cu ortodocșii numai ca să liniștească poporul. Atunci s-a făcut minunea cunoscută, cu rugăciunea Sf.lui Alexandru, când I s-a deschis pântecele și s-au vărsat cele dinlăuntru ale lui în ieșitoare, cu puțin înainte de Sf. Liturghie. ,,Cei cu a căror învățătură nu suntem de acord, nici comuniune bisericească nu trebuie să avem cu ei” (Sf. Atanasie cel Mare-ΒΕΠΕΣ 33182).
22. Poporul a constrâns pe Patriarhul C-nopolului (Aticos) și pe al Antiohiei să treacă în diptice la adormiți pe Sf. Ioan Gură de Aur. Adică, dacă Ioaniții nu ar fi făcut această ,,bună schismă’’, astăzi pe Sf. Hrisostom nu l-am fi avut între Sfinți. Patriarhul Atikos a scris către Sf. Kiril al Alexandriei că ,,ioaniții (episcopi, cler și popor) se întâlnesc în afara zidurilor cetății, și acolo săvârșesc toate ale Credinței (Sf. Liturghie și celelalte Sf. Taine). Același lucru se întâmplă și în Antiohia”.
23. Scrieți: ,,Sf. Kiril nu a întrerupt imediat comuniunea bisericească cu Nestorie”. Ce denaturare a textului! Dacă nu vreți să-i urmați Sf.lui Kiril și lui Celestin al Romei, care i-au dat timp de gândire doar de zece zile lui Nestorie (pentru a renunța la erezia lui, altfel fiind amenințat cu ștergerea din diptice), dați-le atunci 20-30 de zile, și întrerupeți pomenirea cu ecumeniștii. Din păcate, Mitropolitul Pireului, în vreme de erezie urmează căi antipatristice.
24. Clerul și poporul din C-nopol a fost lăudat de Sf. Kiril și de Sf. Celestin al Romei socotind a fi mare cinste îngrădirea lor de erezia lui Nestorie, după cum se vede din epistola catre clerul și poporul din C-nopol în care se vede acceptarea îngrădirii lor. Dar și Can. 3 al Sin. III Ecum, despre păstorii mincinoși, cei ce s-au lepădat credința și Tradiția Ortodoxă, poruncește să nu-i urmăm, și să nu avem nici un fel de comuniune cu ei.
25. Mergem acum la Sf. Maxim Mărturisitorul: Scoateți din context fragmentul, și îl interpretați astfel încât să-i dați un alt înțeles decît cel dat de însuși Sfântul. Spuneți: ,,Sf. Maxim a întrerupt comuniunea cu toți patriarhii eretici bazându-se pe hotărârile Sinodului Lateran”. Iarăși interpretare greșită. Sfântul și-a sprijinit îngrădirea pe învățătura Bisericii! Când a fost întrebat ,,de ce Biserică aparții? ”, acesta a răspuns: ,,În Biserica Apostolică-Universală este doar cel ce are mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Dumnezeu”! Sf. Maxim a provocat Sinodul Lateran, nu pentru a-și consolida propria poziție față de erezie (așa cum dvs. susțineți), ci pentru a ajuta la reîntoarcerea la Ortodoxie! Roma era singura la acea vreme care mai păstra credința Ortodoxă. Biograful său spune: ,, a fugit din palatul Împăratului pentru a nu se molipsi de erezie prin comuniunea cu ereticii. Dvs, dimpotrivă, socotiți comuniunea cu ereticii a fi ,,iconomie”, ,,precauție”, ,,discernământ” și ,,luptă cu erezia din interiorul Bisericii”!!! Sf. Maxim s-a îngrădit înainte de a fi condamnați patriarhii eretici, acesta este marele adevăr, chiar dacă nu vă servește sau dacă nu vă puteți sprijini pe el teoriile dvs.
26. Îl prezentați pe papa Romei ca judecător suprem la care trebuie să meargă și C-nopolul pentru a fi judecat, adică spuneți ca, în Biserică nimic nu se face fără acordul papei, și că unirea se face prin papa. Din păcate învățați exact același lucru pe care și Papismul îl învață despre Primatul Papal. Dvs. învățați la ascultare și rămânerea în legătură cu păstorii mincinoși, până va lua hotărâre Sinodul, iar Sf. Maxim învață că oricine li se supune, se supune de fapt diavolului!!!
27. Scrieți: ,,Îngrădirea clerului și poporului s-a făcut după condamnarea sinodală a iconomahiei”. Și aici călcați pe urmele cacodocșilor. Episcopii iconomahi din acea vreme erau episcopi canonici și aveau de partea lor hotărârea sinodală de la Ieria, din 754. Sf. Ștefan Mărturisitorul, înaintea Împăratului C-tin Copronim, a numit acest sinod ,,pseudo-adunare” și pe Împărat – ereziarh. Această anatemă a Sf.lui Ștefan a fost folosită ca oros-decizie de Sin. VII Ecumenic. Aici teologii Mitrop. de Pireu nu pot înțelege un lucru pe care și pruncii pot să-l înțeleagă, că în vreme de erezie nu avem nevoie de sinoade care să ne arate cine este eretic, ci de mărturisitori ai adevărului. Prin ceea ce spuneți deveniți piedică pentru toți cei ce vor să urmeze calea Părinților în vreme de erezie.
28. Sf. Vasile cel Mare, ca și Sf. Teodor Studitul, identifică încălcarea publică a unei porunci evanghelice cu erezia. Așadar ceea ce scrieți, că acești Sfinți nu identifică acest lucru, este minciună. Nu înțeleg cum e posibil să numiți Ecumenismul Panerezie, și în acelașii timp să spuneți că nerespectarea poruncilor Evangheliei nu sunt erezie? Cât de absurd vă puteți exprima?.
29. Îngrădirea Sf.lui Teodor Studitul s-a făcut din luminarea Sfântului Duh pentru a se opri răul. L-au numit pe acesta ,,imitator al Sf.lui Ioan Botezătorul și al Sf.lui Ilie”, dvs, din păcate o numiți ,,schisma Studită”. Cononistul Zonaras cataloghează pe Sf. Teodor ca pe unul care a întrerupt pomenirea deoarece voia să ajungă Patriarh. Acest lucru pe de o parte nu este susținut de istorie, iar pe de alta, dacă ar fi umblat după putere ar fi căutat să fie în bune relații cu stăpânii.
30. Spuneți: ,,îngrădirea arată ca nefolositor rolul sinodului în procesul de diagnostificare al ereziei”. Aceasta este o glumă! Tocmai îngrădirea este cea care provoacă nevoia convocării unui Sinod Ortodox! În primul rând asigură posibilitatea mântuirii credinciosului. Orice bine există la eretic este ca și momeala în undiță pentru a atrage creștinii la înșelare.
31. Vă reclam pentru sabotaj și înșelăciune deoarece spuneți că Patriarhii Răsăritului au fost latinofroni iar Sf. Marcu Evghenicul a avut comuniune cu ei și nu s-a îngrădit. Istoricul Siropulos al Sinodului de la Ferara-Florența scrie că Patriarhii Răsăritului au dat dispoziție reprezentanților acestora la Sinod, să nu semneze decât dacă toate deciziile sunt în conformitate cu Sinoadele Ecumenice și cu învățăturile Sfinților. Adică gândirea lor era ortodoxă însă Împăratul a trădat! Acesta, însă, înainte de a merge în Italia, a dat dispoziție să se facă pregătiri pentru a putea înfrunta pe papistași. Gheorghios Scolarios, viitorul Patriarh Ghenadie, spune către Împărat: ,,Dacă vrei să se întâmple toate după voia lui Dumnezeu, să mergem în Italia pentru a dovedi dogma Ortodoxă. Au căzut de acord să meargă, au început să se pregătească studiind pe Cabasila, și adunând cărțile Patristice necesare acestui scop. Pe aceștia care aveau această gândire ortodoxă înainte de a pleca spre Italia, îi numiți latinofroni? Dvs. aveți comuniune deplină cu ecumeniștii, doar în cuvinte vă contraziceți și nici măcar întotdeauna (…)!”

 

Traducere din cartea pr. Efthimios Tricaminas
Răspuns către Mitropolia de Pireu
Fragmente

Traducere de monahul Efrem



Sursa:
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/10/13/raspunsul-ortodox-catre-mitropolia-de-pireu-despre-caracterul-obligatoriu-al-canonului-15-al-sinodului-1-2-constantinopol/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *