,

„Acum a venit vremea să ne mântuim pe furiş. Noi am avut ierarhi învățați şi diplomați, dar nu am prea avut ierarhi care să-şi pună pielea de martir.” Pr. Iustin Pârvu


„Suntem o țară ortodoxă care le stăm ca un os de peşte în gât tuturor. Noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului, cu ajutorul Sfinților şi al Mărturisitorilor, nădăjduim să mergem mai departe şi cu nenorocirea aceasta mare, care s-a abătut acum în țara noastră, invazia cipurilor.

Sunt cazuri în care se cere mănăstirilor asigurare obligatorie sau să angajeze călugării, printr-un card cu cip electronic. Deci este o înregimentare electronică şi la nivelul monahismului, al Bisericii. Ce ar trebui să facă monahii în cazul în care starețul e de acord şi episcopul somează?

Păi ce să facem? Acum a venit vremea să ne mântuim pe furiş. Azi, de multe ori socotim că ceea ce facem este bine, amestecând şi voia lui Dumnezeu, făcând şi voia diavolului. Aşa socotim că ne putem mântui şi salva neamul prin aceste două poziții contradictorii, rămânând astfel pe o poziție de fățărnicie şi lipsă de caracter. Noi am fost dintotdeauna oamenii care am ştiut ce să alegem, dar la un moment dat n-am avut ce să mai alegem pentru că asistăm la mimarea unui creştinism fals. De aceea nu ne rămâne decât acoperământul Maicii Domnului, şi al tuturor sfinților şi mărturisitorilor noştri din veacul XX. Noi am avut ierarhi învățați şi diplomați, dar aşa cum zice Mitropolitul Nicolae Bălan, nu am prea avut ierarhi care să-şi pună pielea de martir.

Vreți să spuneți că ierarhii au cochetat şi ei tot timpul cu regimul politic „

Da, au cochetat toată viața. Noi n-am prea avut ierarhi martiri aşa cum au avut ruşii, şi cum mai au şi acum sârbii, grecii „nişte oaze din acestea puternice cu conducători puternici, care să lupte să mențină adevărul ortodox nealterat. Iată în Serbia de pildă mai sunt vreo sută de călugări şi şase ierarhi care s-au izolat şi stau singuri între zidurile unei vechi mănăstiri de altădată, ruinate şi rezistă cât se poate împotriva măcelului ateist. Am putea spune că şi țara noastră este prin excelență o țară ortodoxă şi de mare eroism, însă au venit aceste cuceriri păgâne care ne-au topit glasurile.Nu mai avem nici cuvânt nici vorbă.

În cazul în care ți se impune în mănăstire să primeşti astfel de acte, încurajați călugării să se opună? Cum să mărturisească?

Călugării să se gândească la faptul că ei sunt oamenii de lumină ai poporului, că pe lângă rostul pravilei şi al Liturghiei, Vecerniei, Utreniei şi Pavecerniței, mai au şi rostul de apărători direcți ai acestor valori, de veghetori ai neamului. Noi nu ne putem prezenta la Dumnezeu numai cu Utreniile şi cu Vecerniile pe care le-am făcut aici. Vom da răspuns cum am apărat adevărurile unor lucruri ce privesc mântuirea noastră. Suntem singura țară care a mai rămas pe verticală în mijlocul popoarelor slave şi martirii noştri din generațiile din ’38 până în ’64 stau ca o strajă puternică alături de nevoile şi de grijile noastre. Să le cerem ajutorul şi să le urmăm pilda vieții lor. Noi, chiar dacă nu am avut ierarhi martiri, pe aceştia contăm mai mult decât orice, nici pe Răsărit nici pe Apus, pentru că toți se scaldă în această baie întunecoasă a masoneriei. Avem drept pildă perioada aceasta grea de condamnări …  a martirilor închisorilor comuniste. Azi se pot vedea numele de aur ale celor scrişi pe lespezile Aiudului şi Gherlei şi putem spune că prin aceste jertfe ne putem şi noi apăra şi duce înaintea lui Hristos.

Noi trebuie să înțelegem că în creştinism adevărurile le-am menținut mereu cu prigoană şi cu sânge. Noi n-am avut de spus un nu, atunci când era de spus un da. Acum vin peste noi toate silniciile acestea, pentru că cei mari iau cu uşurință toate ispitele care vin peste noi şi socotesc ei să împace şi capra şi varza cumva. Eu aş face mai multe pentru bietul popor, dar sunt nişte ani ai bătrâneților mele şi nu mai am chip să mă mai ridic, să mă mai opun, să mai stau potrivnic decât numai aşa cu un glas, cu un cuvânt acolo. Cine îl mai ia în seamă – bine, cine nu – merge înainte cum a venit.”

Pr. Iustin Pârvu

Fragment din interviul apărut in revista ATITUDINI, nr. 18

Sursa

https://www.atitudini.com/2011/08/parintele-justin-parvu-acum-a-venit-vremea-sa-ne-mantuim-pe-furis/



Sursa:
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/11/14/acum-a-venit-vremea-sa-ne-mantuim-pe-furis-noi-am-avut-ierarhi-invatati-si-diplomati-dar-nu-am-prea-avut-ierarhi-care-sa-si-puna-pielea-de-martir-pr-iustin-parvu/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *