,

China: PRELEVAREA FORȚATĂ de ORGANE, un genocid MEDICAL înca din anul 2000


Dacă în lume există liste de aşteptare pentru un transplant compatibil, în China prizonierii sunt ţinuţi „captivi” pentru organe, care sunt vândute primitorilor.

În China, chirurgii specializaţi în transplant sunt copleşiţi de organe umane, unii asigură că au un stoc de organe abia recoltate şi unele spitale pot obţine organele necesare în câteva ore. Raportul „Bloody Harvest – The Slaughter – An Update”/„Prelevări mortale – Masacrul), publicat după adoptarea de către Camera Reprezentanţilor a SUA a unei rezoluţii care condamnă prelevarea forţată de organe în China, se întreabă dacă „la ora actuală asistăm sau nu în China la un genocid medical la scară largă”.

Mecanism infernal

„Guardian” citează un raport fără precedent publicat în iunie 2016, alcătuit de o echipă de cercetători care dezvăluie în detaliu cum ecosistemul sutelor de spitale şi instalaţii de transplant funcţionează nestânjenit din anii 2000. Ansamblul acestor instalaţii are o capacitate ce a permis efectuarea între 1,5 şi 2,5 milioane de transplanturi în ultimii 16 ani.

Autorii estimează că cifra reală se situează între 60.000 şi 100.000 de grefe pe an. Un nou raport a fost prezentat în iunie anul acesta la National Press Club din Washington.

Spitalul general al Armatei Populare de Eliberare (APL), a cărui sarcină principală constă în îngrijirea medicală a înalţilor responsabili ai Partidului Comunist şi militari, se află printre spitalele cel mai bine echipate din China. Numărul transplanturilor de organe efectuate la acest spital este un secret militar, dar, la debutul anilor 2000, majoritatea beneficiilor sale financiare proveneau de la divizia clinică „Spitalul 309”.

Spitalul militar nu a fost singura instituţie medicală care a profitat de această ocazie. Huang Jiefu, purtător de cuvânt al Ministerului chinez al Sănătăţii în problema transplanturilor de organe, declara în 2005 pentru publicaţia economică „Caijing”:

„Constatăm că transplantarea de organe devine un mijloc de a câştiga bani pentru spitale”.

Subiectul raportului de 817 pagini se referă la faptul că, deşi în China nu există un sistem de donare voluntară de organe şi numărul prizonierilor condamnaţi la moarte este în scădere, timpul de aşteptare al pacienţilor ce doresc un transplant se reduce la săptămâni, zile sau chiar ore. Sunt analizate detaliat toate centrele de transplant de organe din China, peste 700, şi, bazându-se pe toate datele, autorii au estimat la peste un milion numărul total de grefe. Care este doar partea vizibilă a unui iceberg.

Membrii Falun Gong dispar

Journal of Clinical Surgery, revistă medicală chineză, relata că ”timpul de aşteptare cel mai scurt al unui pacient pentru un transplant după internare a fost de 4 ore”, reprezentând dovada existenţei „donatorilor” reţinuţi în captivitate pentru prelevarea organelor lor. Unele părţi din raport, bazate pe mărturii şi documente, arată că unii donatori erau încă în viaţă când li s-au prelevat organele. Un fost ofiţer al poliţiei paramilitare a fost martorul unei operaţii de prelevare de organe efectuată fără anestezie asupra unei persoane încă în viaţă. Primele victime ale acestor operaţii sunt prizonierii de conştiinţă, în majoritate membri ai Falun Gong, o disciplină tradiţională chineză a şcolii lui Buddha, devenită extrem de populară în China anilor 1990.

Regimul chinez a susţinut oficial Falun Gong, până când o anchetă a dezvăluit în 1999 că peste 70 milioane de chinezi practicau exerciţiile meditative, depăşind numărul membrilor Partidului Comunist. Atunci, liderul chinez Jiang Zemin, invidios pe acest succes, a lansat o campanie naţională de eradicare a mişcării.

Raportul arată că practicanţii Falun Gong dispar în număr mare şi cei care au scăpat au declarat că în cursul detenţiei au fost supuşi unor teste de sânge. Autorii raportului, David Kilgour, David Matas şi Ethan Gutmann, se referă la „un mastodont, o maşină uriaşă care, probabil, nu se va opri”. Spital după spital, articol după articol, cifrele dezvăluite sunt de amploare. Şi se observă că dezvoltarea enormelor infrastructuri de transplant şi a programelor de formare a chirurgilor au început puţin după debutul persecutării Falun Gong. Linia oficială a regimului chinez asupra sursei organelor s-a schimbat în timp. În 2001, când un prim disident ce ieşea din China afirma că regimul folosea prizonierii condamnaţi la moarte ca sursă de organe, Partidul Comunist a negat, explicând că China se baza pe donatori voluntari. În 2005, oficialii au început să admită că era vorba de prizonieri condamnaţi.

Pe parcursul anchetei a apărut o concluzie teribilă – există o adevărată industrie creată deliberat aproape de la o zi la alta. Transplantarea de organe a devenit o activitate profitabilă şi guvernele centrale şi locale au susţinut cercetarea şi construirea de imense noi centre de transplantare, au finanţat programe de formare a medicilor, mulţi în străinătate, iar spitalele chineze au început dezvoltarea propriilor substanţe de conservare, de produse chimice în care se păstrează organele în aşteptarea transportării între donator şi primitor.

Şi a fost pusă la punct o întreagă industrie de medicamente antirespingere.

NOTĂ OrtodoxINFO



Sursa: http://ortodoxinfo.ro/2017/11/14/china-prelevarea-fortata-de-organe-un-genocid-medical-inca-din-anul-2000/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *